Să Ne Prețuim

Ne trece viața printre degete,

Și nu știm cât mai avem,

Ne rănim cu vorbe grele,

Apoi plângem și regretăm.

Pentru ce să ținem supărarea,

Când iubirea ne-a fost dar?

Mai bine să deschidem ușa,

Cât mai este timp,

măcar. Hai să-ngropăm mândria,

S-o lăsăm undeva-n trecut,

Să ne prețuim cât viața

Ne mai ține pe acest pământ.

Hai să spunem „te

iubesc”, Cât mai poate inima,

Că mâine poate fi prea târziu

Să mai reparăm ceva. (ooh-ooh-ooh)

Nu suntem fără de greșeală,

Niciun om nu-i fără păcat,

Dar când sufletul iubește,

Poate ierta ce s-a-ntâmplat.

O privire, o-mbrățișare, Pot să vindece un dor,

Uneori un simplu „iartă-mă”

Face omul iarăși om.

Ce folos să fim învingători,

Dacă pierdem oameni dragi?

Ce folos să avem dreptate,

Dacă rămânem singuri, goi?

Viața nu ne cere averi,

Nici palate până-n cer,

Ci să fim mai buni cu cei

Care ne-au iubit sincer.

Lasă orgoliul să tacă,

Lasă sufletul să vorbească,

Nu aștepta primul pas

De la cel ce te iubește.

Fă tu pasul către el,

Chiar de doare, chiar de-i greu,

Că uneori împăcarea

Este drumul către Dumnezeu.

Hai să-ngropăm mândria, Să nu mai numărăm greșeli,

Să ne prețuim în viață,

Cât mai suntem lângă ei.

Hai să dăm iubirea-n dar,

Fără teamă, fără preț,

Că omul nu rămâne-n lume Decât prin binele

ce-l lași.

Când vom pleca din lumea asta,

Nu luăm nimic cu noi… Rămân doar vorbele frumoase

Și iubirea dintre noi.

Așa că hai, cât încă-i vreme,

Să ne privim și să iertăm… Să-ngropăm pentru totdeauna

Mândria… și să ne iubim.