Electric Blue Hearts
În pretoriu...
e liniște acum, Dar afară e zgomot și fum.
Pe un soclu trufaș,
un mai-mare,
Îl privește pe Cel în picioare.
Cu cinism îl întreabă curând: „Ești Tu Împărat pe pământ?
Ce e adevărul, om frânt?”
Adevărul stă legat în lanțuri,
Iar puterea stă trufașă pe tron...
Dar din ceruri, printre mii de glasuri,
Se aude al slavei Sale ton.
„O, Pilat, tu crezi că ai putere,
Dar Împărăția Mea nu-i de aici...
Viața Mea se dă ca o înviere,
Nu prin legi sau oameni
inamici.”
„Nu-mi vorbești? Eu te pot condamna!
Am dreptul să-ți cruț viața ta!” Așa strigă mândria-ntr-un palat,
Dar Adevărul, blând, a răspuns curat: „N-ai avea nicio putere sub soare,
De nu ți-ar fi dată...
din Slava cea Mare.”
Adevărul stă legat în lanțuri,
Iar puterea stă trufașă pe tron...
Dar din ceruri, printre mii de glasuri,
Se aude al slavei Sale ton.
„O, Pilat, tu crezi că ai putere,
Dar Împărăția Mea nu-i de aici...
Viața Mea se dă ca o înviere,
Nu prin legi sau oameni inamici.”
Pilat se spală pe mâini...
de teamă rob,
Puterea lumii piere ca
un ciob.
Dar Adevărul urcă greu pe drum,
O coroană de spini e tot ce are acum.
Pe cruce, neschimbat și neînvins,
Prin moartea Sa,
El moartea a aprins!
Mormântul e gol, s-a sfârșit!
Adevărul din lanțuri a biruit!
Împărăția Lui e veșnică,
e vie,
Slavă în veci de veci să-I fie!
Nu mai suntem robi ai pierzării,
Trăim în lumina îndurării.
Ce
e adevărul?
Lumea întreabă iar... Adevărul e Hristos,
murind
pe calvar. El este
Împăratul... Amin.