

(hmmm) În suflet am un loc tăcut,
Pe care nimeni n-a văzut,
Acolo-mi țin ce-i mai curat,
Iubirea ce nu s-a uscat.
Acolo ard lumini de dor,
Și rugăciuni urcă
ușor,
Acolo-mi plâng durerile, Și-mi vindec toate
rănile.
Am un altar în sufletul meu,
Unde vorbesc în taină cu Dumnezeu,
Acolo nu-i nici ură,
nici minciună,
Doar adevărul care mă adună.
Am un altar pe care-l voi
păzi, Cât voi avea puterea de-a trăi,
Căci tot ce-i sfânt și adevărat În sufletul meu am păstrat.
Au fost și oameni care-au vrut
Să-mi ia lumina de
demult,
Să-mi pună umbre peste dor,
Dar n-au putut să-mi stingă-un foc.
Am învățat să iert,
dar știu
Că nu pot tot mereu să fiu
Cel care uită și primește
Când sufletul iar se zdrobește.
În altarul meu nu intră oricine,
Acolo păstrez ce-i bun în mine,
Nu bogății, nu aur,
nu avere, Ci oameni dragi,
iubire și putere.
Am un altar în sufletul meu,
Unde vorbesc în taină cu Dumnezeu,
Acolo nu-i nici ură,
nici minciună, Doar adevărul care mă adună.
Am un altar pe care-l voi păzi,
Cât voi avea puterea de-a trăi,
Căci tot ce-i sfânt și adevărat
În sufletul meu am păstrat. (oooh) (amen)