

Stau sub duș, iar apa curge,
Peste tâmplă, peste gând,
Tot ce-i greu începe-a plânge,
Tot ce-i rău se duce-n vânt.
Apă lină, apă vie,
Soră bună, soră mea,
Spală tot ce nu-i al meu,
Ia cu tine tot ce-i greu!
O, apă, apă, sora mea,
Spală răul, ia-l cu ea!
Tot ce-i vechi și tot ce doare,
Du-l departe, peste mare!
Să
rămână-n urma mea
Doar lumină și puterea,
Inima să-mi fie clară,
Viața nouă să răsară!
Tot ce-a fost spus cu vorbă rea,
Tot ce-a venit cu ochi străini,
Tot ce mi-a apăsat inima,
Să se piardă printre spini.
Tot ce-am dus fără să vreau,
Tot ce nu-mi aparține,
Apă, ia-l și du-l departe,
Lasă pacea lângă mine!
De la mamă, de la tată,
De la frate sau străin,
Orice grijă adunată Să se spele puțin câte puțin.
Nu mai port ce nu-i al meu,
Nu mai duc poveri străine,
Apa curge, gândul trece,
Și puterea se
întoarce-n mine!
Peste mare, peste zare,
Du-te, apă, până-n larg,
Ia cu tine tot ce doare,
Tot ce-i greu și tot ce-i amar.
Într-un loc departe, departe,
Să rămână fără glas,
Iar în mine să se-aprindă Forța pentru noul pas!
O, apă, apă, sora mea,
Spală răul, ia-l cu ea!
Eu rămân cu pacea-n piept,
Cu lumină și cu drept!
Ce nu-i al meu se duce-n zare,
Ce-i al meu rămâne-n mine,
Apa curge, viața merge,
Și de azi îmi este bine!
Apa curge… răul pleacă,
Inima din nou se-ntoarce.
Ce-a fost greu rămâne-n urmă — Eu aleg lumina,
astăzi!