

Rochia albă-i doar o rochie,
O zi frumoasă și-un „da”,
Poți să faci o nuntă mare,
Dar iubirea nu-i de-ajuns așa.
Un act și două verighete
Nu promit o viață în doi,
Căsătoria-i doar începutul Drumului dintre amândoi.
Nu te grăbi să spui „da”,
Mai întâi învață să te prețuiești.
Nu te grăbi să spui „da”,
Vezi dacă ești iubită cum dorești.
Că iubirea nu înseamnă
Să te pierzi pentru un om,
Ci să fii tu însăți Și să vă fie bine împreună.
Dacă de la început
Accepți lucruri care dor,
Dacă taci când ești rănită Doar de teamă să nu-l pierzi,
Nu aștepta ca timpul
Să transforme totul peste noapte.
Respectul se construiește Din primele zile,
pas cu pas.
Pune limite cu blândețe,
Spune clar ce nu accepți.
Cine te iubește cu adevărat
Va învăța să te respecte.
Nu căuta în căsătorie
Un miracol salvator, Ce nu merge de la început
Rareori se schimbă doar printr-un jurământ.
Mai bine aștepți o vreme
Decât să alegi în grabă.
Mai bine cunoști omul bine Decât să regreți o viață-ntreagă.
Nu contează cât de mare
Este nunta într-o zi
— Contează cum vă țineți mâna
După ani și ani de zile.
Nu te grăbi să spui „da”,
Alege omul, nu doar nunta.
Alege respectul, liniștea, Alege dragostea adevărată.
Că o viață împreună
Nu se clădește într-o zi,
Se construiește zi de zi De doi oameni care se aleg.
Rochia se păstrează,
Pozele vor rămâne… Dar iubirea adevărată
Se vede în fiecare zi.