

(hummm) Poți spune „te iubesc” de-o mie de ori,
Cu vorbe dulci și jurăminte frumoase,
Dar dragostea
se vede-n priviri, În fapte tăcute,
nu-n vorbe pompoase.
Te-aș întreba simplu, fără de ocol: „De-aș fi vreme,
ce-aș fi pentru tine?”
Un cer senin sau un vânt călător,
O ploaie de vară ce vine și ține?
Iubirea se vede, iubirea se simte,
În ochii ce nu știu să mintă,
În mâna ce strânge
o altă mână,
Când viața e grea și lumea-i nebună.
Nu spune „te iubesc” doar prin cuvinte,
Arată-mi iubirea prin ceea ce faci,
Că vorbele trec ca frunzele-n vânt,
Dar faptele rămân pe pământ.
De-aș fi un cer albastru și senin,
Aș fi liniștea din sufletul tău,
De-aș fi furtună, cu ploaie și chin,
M-ai ține aproape sau mi-ai spune „adio”?
De-aș fi ninsoare, ușoară și albă,
Ți-aș pune lumină
pe umeri ușor, De-aș fi vântul ce trece prin iarbă,
Aș fi poate dorul ce-ți bate
în dor.
Nu vreau promisiuni pierdute în zare,
Nici jurăminte rostite în grabă,
Vreau să rămâi când vine-o încercare,
Să fii lângă mine
când viața ne-ntreabă.
Să-mi fii respect, să-mi fii alinare,
Să-mi fii acasă
când lumea-i pustie,
Că dragostea adevărată, oricât de mare,
Nu cere vorbe
— ea știe să fie.
Iubirea se vede, iubirea se simte,
În fiecare gest, în fiecare pas,
În ochii ce spun
fără cuvinte: „Sunt lângă tine,
orice s-ar întâmpla.” Iubirea nu-i vis și nu-i doar cuvânt,
Nu-i cântec ce moare în vânt,
Iubirea adevărată rămâne mereu — În tine,
în mine, în sufletul meu.
Iubirea se vede…
Iubirea se simte…
Iubirea rămâne.