Fapte Tăcute

(hummmmm) Poți spune „te iubesc” de-o mie de ori,

Cu vorbe dulci și jurăminte frumoase,

Dar dragostea se vede-n priviri,

În fapte tăcute, nu-n vorbe pompoase.

Te-aș întreba simplu, fără de ocol:

„De-aș fi vreme, ce-aș fi pentru tine?”

Un cer senin

sau un vânt călător,

O ploaie de vară ce vine

și ține?

Iubirea se vede, iubirea se simte,

În ochii ce nu știu să mintă,

În mâna ce strânge o altă mână,

Când viața e grea și lumea-i nebună.

Nu spune „te iubesc” doar prin cuvinte,

Arată-mi iubirea prin ceea ce faci,

Că vorbele trec ca frunzele-n vânt,

Dar faptele rămân pe pământ.

De-aș fi un cer albastru și senin,

Aș fi liniștea din sufletul tău,

De-aș fi furtună, cu ploaie și chin,

M-ai ține aproape sau mi-ai spune „adio”?

De-aș fi ninsoare, ușoară și albă,

Ți-aș pune lumină pe umeri ușor,

De-aș fi vântul ce trece prin iarbă,

Aș fi poate dorul ce-ți bate în dor.

Nu vreau promisiuni pierdute în zare,

Nici jurăminte rostite în grabă,

Vreau să rămâi când vine-o încercare,

Să fii lângă mine când viața ne-ntreabă.

Să-mi fii respect, să-mi fii alinare,

Să-mi fii acasă când lumea-i pustie,

Că dragostea adevărată, oricât de mare,

Nu cere vorbe — ea știe să fie.

Iubirea se vede, iubirea se simte,

În fiecare gest, în fiecare pas,

În ochii ce spun fără cuvinte: „Sunt lângă tine,

orice s-ar întâmpla.” Iubirea nu-i vis și nu-i doar cuvânt,

Nu-i cântec ce moare în vânt,

Iubirea adevărată rămâne mereu — În tine,

în mine, în sufletul meu.

Iubirea se vede… Iubirea se simte… Iubirea rămâne.