Femeia Care Nu Cedează

Nu m-am făcut bărbat într-o noapte,

Nici n-am uitat că sunt femeie,

Mi-am pus în suflet alte șoapte Și-am rupt cătușele din vechea teamă.

Am căutat fericirea-n lume,

În vorbe, în iubiri,

în aprobări,

Dar am găsit-o, fără nume,

În mine, după-atâtea încercări.

Nu mai cer voie să trăiesc,

Nu mai cer voie să iubesc,

Nu mai aștept să-mi spună lumea Că sunt destul,

că am valoare. Eu știu acum cine sunt,

Cu pașii mei merg înainte,

Și dacă drumul e mai greu,

Întregesc destinul meu fără cuvinte.

(la la la) Am învățat să nu explic De ce aleg un

drum al meu, Nu orice pas trebuie spus tuturor,

Nu orice vis are nevoie de ecou.

Când știi ce vrei în viață,

Nu ceri permisiune nimănui,

Îți iei curajul dimineața

Și mergi pe drumul inimii.

Mi-am pus și mie loc la masă,

Mi-am pus și visul în calendar,

Și-am înțeleg că viața-i frumoasă Când nu te lași pe ultimul loc.

Iar când am pierdut,

n-am mai plâns Că lumea mea s-a terminat,

Am întrebat: "Ce am de învățat?"

Și m-am ridicat.

Și dacă mâine vine ploaia,

Eu tot voi merge înainte,

Că am învățat să fiu întreagă

Nu mai cer voie să trăiesc,

Nu mai cer voie să iubesc,

Nu mai aștept să-mi spună lumea Că sunt destul,

că am valoare. Eu știu acum cine sunt,

Și nu mă mai întorc din drum,

Fericirea nu mi-o dă nimeni — O port în mine,

chiar acum.

Nu mai cer voie… Nu mai cer voie…

Să fiu femeie, să fiu eu,

Să-mi port lumina-n drumul meu.