Sub Masca Durere

(hmmm-mm) Sub zâmbet se ascunde-o durere,

Sub „sunt bine” — un strigăt tăcut,

Ne prefacem că n-avem cădere,

Când în suflet demult a durut.

Punem glume peste o rană,

Punem ziduri în loc de cuvânt,

Și purtăm câte-o mască umană,

Ca să nu ne vadă nimeni plângând.

Ascundem durerea, dar ea se arată,

Ascundem frica, dar tremură-n noi,

Ascundem iubirea de teamă trădată,

Și fugim de noi înșine apoi.

Sub furie-i adesea o rană,

Sub control — un suflet speriat,

Iar omul ce pare de piatră Poate fi cel mai mult apăsat. (aaah)

Vulnerabilitatea o-ngropăm, Rușinea o ținem sub cheie,

Obida o strângem în piept,

Iar tristețea o facem scânteie.

Când ne doare, devenim agresivi,

Când ne temem, controlăm,

Și, ca să părem mai puternici,

Spunem rece: „Nu-mi pasă deloc!”

Ascundem durerea, dar ea se arată,

Ascundem frica, dar tremură-n noi,

Ascundem iubirea de teamă trădată,

Și fugim de noi înșine apoi.

Sub ironie stă câte-o rană,

Sub perfecțiune — frica de greșeli,

Iar nepăsarea, rece și vană,

Ascunde dorința de-a fi înțeles. (ooh)

Perfecționistul aleargă întruna, Să nu vadă că-i este greu,

Își construiește în jurul lui lumea În care nu pierde mereu.

Cel ironic face haz de toate,

Dar uneori râde ca să nu plângă,

Cel distant se ascunde de oameni,

Deși vrea ca cineva să-l ajungă.

Și poate că nu trebuie,

frate, Să fim tari în fiecare zi.

Putem spune simplu: „Mă doare”,

„Mi-e frică”, „Aș vrea să mă ții”.

Nu-i rușine să fii vulnerabil,

Nu-i slăbiciune să ceri ajutor.

Când lași jos armura grea,

Începe vindecarea ușor. (ahhhh)

Nu mai ascunde durerea sub mască,

Nu mai transforma frica-n zid,

Lasă iubirea să te găsească,

Chiar dacă sufletul încă-i timid.

Sub furie e-o inimă vie,

Sub tăcere — un mare dor,

Iar când omul se-acceptă pe sine,

Începe să fie din nou om. (da-da)

Durerea se ascunde… Frica se ascunde… Dar sufletul știe adevărul.

Și uneori, cea mai mare putere Este să spui: „Da… mă doare.

Dar vreau să mă vindec.” (hmmm)