Vine Tot Mai Vine
Războiul nu vine doar cu tancuri.
Vine cu prețuri.
Cu panică. Cu propagandă.
Și cu
tăcerea celor care trebuiau să vorbească.
Dinspre est se-aude fierul cum își caută hotare,
Noi răspundem cu discursuri,
fără scut, fără apărare.
Un copil întreabă simplu dacă mâine merge-n clasă,
Tatăl tace, mama strânge încă-un act pierdut prin casă.
La pupitru, cravata spune: „Totul este sub control”,
Dar în spatele cortinei bate vântul într-un hol.
Avem stat când vine taxa,
avem stat la încasare,
Când e timpul pentru fapte,
statul intră-n așteptare. Unii strigă după arme,
alții jură că-i montaj,
Adevărul moare primul între frică și sondaj.
Nu cer panică în piață,
cer un stat lucid și demn,
Nu un guvern desenat cu marker negru peste lemn.
Harta tremură pe masă,
știrea curge pe ecran,
Fiecare analist își vinde groaza pentru-un ban.
Ei ne spun să dormim bine,
că există câte-un plan,
Dar planul doarme-n mapă,
prăfuit de încă-un an.
Vine, vine, tot mai vine — nu doar foc,
ci presiune, Peste granițe și minți,
peste orice rugăciune. Noi avem comunicate,
conferințe, protocol, Dar când noaptea cere veghe,
cine dracu’ ține rol?
Vine, vine, tot mai vine,
rece, lent, intră în noi,
Nu spun tancul vine mâine,
spun că frica face război.
Când guvernul pare-o umbră și poporul stă-n noroi,
Cine ține țara dreaptă?
Cine nu dă înapoi?
Breaking news, încă-un titlu,
încă-un expert apocaliptic, Unul vinde pace ieftină,
altul război statistic. Bugete pentru imagine,
postări pentru capital, Dar rezerva de curaj nu se aprobă digital.
Într-o țară de ședințe,
alarma stă-n așteptare, Fiecare pasează vina ca pe-o marfă de vânzare.
Un ministru schimbă tema,
altul schimbă purtătorul, Nimeni nu schimbă realitatea când se-ngustează coridorul.
Pe front se numără destine,
la TV se numără views,
Un copil își caută tatăl,
noi dăm scroll la breaking news.
Bag pula-n cinismul rece care face bani din mort Și în bravul
de tastatură care cere sânge pentru sport.
Fuck your panic, fuck your profit,
fuck decorul de carton,
Nu transforma durerea lumii într-un nou maraton.
Nu vreau ură între oameni,
nici copii militarizați, Vreau instituții pregătite și cetățeni informați.
Nu-mi spune „totul este bine” când miroase-a fum în zare,
Nu-mi vinde pace de vitrină fără plan de apărare.
Dacă statul este orb,
cine stă acum de pază?
Cine stinge propaganda când ecranul o livrează?
Cold border. No sleep.
Truth cuts.
We dig deep.
No hatred. No show.
Stay ready.
Stay low.
Cine nu dă înapoi?
Vine, vine, tot mai vine — nu doar foc,
ci presiune, Peste granițe și minți,
peste orice rugăciune. Noi avem comunicate,
conferințe, protocol, Dar când noaptea cere veghe,
cine dracu’ ține rol?
Vine, vine, tot mai vine,
rece, lent, intră în noi,
Nu spun tancul vine mâine,
spun că frica face război.
Când guvernul pare-o umbră și poporul stă-n noroi,
Cine ține țara dreaptă?
Cine nu dă înapoi?
Războiul nu vine doar cu tancuri.
Vine când statul tace… Iar frica vorbește în locul lui.